Înțelegerea și acceptarea diferențelor

Înțelegerea și acceptarea diferențelor reprezintă un întreg capitol din bunul comportament al musulmanului, denumit în limba arabă adab al-ikhtilaf.

Atunci când savanții musulmani discută despre acest lucru, ei se concentrează pe diferențe / ikhtilaf. Ei spun mereu oamenilor că trebuie să se acomodeze unii cu ceilalți și să trăiască în armonie, căci Allah Preaînaltul ne-a creat diferiți. Ei spun că diferențele dau frumusețe acestei lumi.

În mod normal se dă drept exemplu următoarele versete din Coran: „Și dacă Domnul tău ar fi voit, i-ar fi făcut pe toți oamenii o singură comunitate. Dar ei nu încetează să fie în neînțelegere, afară de aceia cu care Domnul tău a fost îndurător. Și de aceea i-a creat pe ei.” (Sura Hud: 118-119)

Savanții explică acest verset prin „Da, El i-a creat pe oameni să fie diferiți”, în timp ce alții spun „I-a creat astfel, pentru a le arăta milă”. Abdullah ibn Abbas a spus că Allah i-a creat pe oameni diferiți unul față de celălalt pentru a li se arăta mila lui Allah, căci diferența este exact ceea ce îi va duce către câștigarea milei lui Allah Atotputernicul.

Toate aceste explicații sunt corecte și toate demersurile savanților noștri încearcă să ne vorbească despre diferențe și despre importanța diferențelor și încearcă să ne pregătească să acceptăm faptul că suntem diferiți unul de celălalt.

Educație înainte de știință

Dar ar trebui să facem lumină și în cazul primei părți a expresiei. Noi spunem mereu adab al ikhtilaf (manierele diferențelor). Cuvântului adab i se face o nedreptate atunci când îl traducem ca însemnând manieră, căci el nu este numai atât. El cuprinde un înțeles mai larg, ce include manierele îmbinate cu sensibilitate și înțelegere. De aceea se spune că educația vine înaintea științei. De ce? Căci dacă nu ai avea înțelegere, sensibilitate și bune maniere, nu ai fi capabil niciodată să cunoști totul, nu ai putea să dobândești cunoștințe. Astfel, când spunem adab al ikhtilaf, nu ne referim la manierele diferențelor, ci înțelegerea diferențelor. Înseamnă să fii sensibil la diferențe.

Înseamnă de asemenea acceptarea diferențelor și înțelegerea faptului că ele există și în cele din urmă cerând de la Allah să ne dea capacitatea de a accepta ceea ce este diferit. Căci mulți dintre musulmani cred că sunt capabili să se acomodeze cu diferențele cu ușurință, nefiind conștienți că este împotriva nefsului (propriului suflet).

Această chestiune a ikhtilafului (diferențelor) este o mare provocare și o lupta a oamenilor cu propriul suflet. Ce faci tu cu sufletul tău, ce faci cu tine însuți? Căci noi, oamenii în general, am fost creați de Allah, care ne spune că aceste suflete au fost construite să încerce să uniformizeze lucrurile, să încerce să îi convingă pe alții să le urmeze exemplul. S-a spus: „fiecare suflet este fericit cu el însuși”. Așadar, dacă suntem fericiți cu noi înșine, ne dorim ca ceilalți să fie precum suntem noi și să ne urmeze exemplul, să ne urmeze pașii și acest lucru reprezintă un pericol, căci acest lucru înseamnă că sufletul ne domină, ceea ce ne duce la concluzia că ceva nu este în regulă cu sufletul nostru și trebuie remediat.

Și cum am putea să remediem acest lucru, dacă nu încercăm să înțelegem diferențele și să le acceptăm, căci această chestiune a ikhtilafului (diferenței) este o provocare pentru individualitate, trebuind să trăim concentrați pe faptul că diferența este o binecuvântare de la Allah Preaînaltul, care i-a creat pe oameni, având idei și ideologii diferite, condiții de trai diferite etc.

Mulți oameni citează următorul verset, fără să își dea seama beneficiul său. Allah Preaînaltul spune în sura Al-Hujurat, versetul 13: „O, voi oameni! Noi v-am creat pe voi dintr-un bărbat și o femeie și v-am făcut pe voi popoare și triburi, pentru ca să vă cunoașteți. Cel mai cinstit dintre voi la Allah este cel mai evlavios dintre voi.”

Mulți oameni cred că se referă doar la indivizi. De fapt, se referă la națiuni, de asemenea. Se referă la comunități și grupuri. Este ca și cum Allah ne-ar spune că cel mai bun dintre voi și cel mai apropiat de Allah este acela care înțelege diversitatea, acela care înțelege că ar trebui să ne cunoaștem unul pe celălalt.

Imaginați-vă că oamenii au fost creați la fel. Imaginați-vă că toți oamenii vorbesc arabă de exemplu, cu toții mănâncă același tip de mâncare, au același tip de educație și arată la fel. Lumea ar deveni redundantă și plictisitoare. Nu ne-am dori să mergem să explorăm alte locuri, să cunoaștem alte lucruri, să întâlnim alți oameni, căci nu ar fi nimic nou de descoperit. Dacă nu ar exista această diferență, nu am fi interesați să descoperim și altceva.

Astfel, faptul că suntem diferiți este o binecuvântare. Trebuie doar să înțelegem ce este diferența și faptul că aceasta este spre beneficiul nostru și toate aceste diferențe au o singură sursă, Allah Preaînaltul și Unicul. În această diversitate vom putea fi monoteiști cu adevărat.

Allah să ne dea putere să rezistăm capriciilor și dorințelor sufletului nostru și să ne dea putere să acceptăm diferențele și să ne bucurăm de ele.