In Uimitoarea cursă, am început cu imaginea celor trei persoane care se întreceau: cea care avea atașate de corp greutăți de care nu era conștientă, cea care ducea o mare greutate în spate și o a treia persoană care alerga fără nicio greutate, ce putea alerga liber.
În orice cursă, cu toții își doresc să fie a treia persoană din drept exemplul nostru. În special în cursa către Allah noi toți ne dorim să fim în situația celei de-a treia persoane. Și o astfel de cursă începe prin a învăța că avem puterea și dreptul de a lăsa povara de pe umeri.
Sunt atât de mulți oameni care se țin strâns de povara lor și încearcă să o care până la sfârșitul cursei. Oamenii se țin strâns de tristețe, temeri, nesiguranță, furie și toate celelalte emoții ce ne limitează. Este normal să trăim aceste sentimente limitative și dificile și suntem răsplătiți dacă suportăm provocările cu răbdare și consecvență. Dar după ce toate acele evenimente ne-au apropiat de Allah, este timpul să lăsăm durerea să treacă. Și slavă lui Allah, avem întotdeauna puterea de a face acest lucru.
O aducere aminte
A renunța la astfel de sentimente nu înseamnă a ceda ori a justifica răul. Înseamnă voința de a continua cursa, cu toate lecțiile învățate, fără a cără povara emoțională cu tine. În locul amărăciunii și sentimentului de victimizare, îți oferi posibilitatea de a te simți liber și chiar recunoscător pentru înțelepciunea și răsplata obținută. A trăi sentimente negative nu este greșit, ci este normal, uman și se poate transforma într-o binecuvântare, dacă acestea ne aduc aminte să ne întoarcem către Allah.
Atunci când omul devine atașat de sentimentele sale negative, este într-o formă sau alta atașat de această viață. Ele sunt greutăți atașate de cel care aleargă către Allah și obosesc repede.
Un eveniment traumatizant este o povară grea pe care cel afectat o poartă pe umeri supă ce nenorocirea a trecut și ei au posibilitatea de a lăsa deoparte această povară. Câteodată este nevoie ca alții să te ajute. Dar unii devin atât de obișnuiți cu această povară încât le este frică să lase povara și să Îl uite astfel pe El, devenind nepăsători. Astfel, trebuie să înțelegem ce vrea Allah de la noi.
Ușurați, nu îngreunați
Pomenirea lui Allah în momentele de slăbiciune este o binecuvântare, dar Allah, în marea Milă a Sa nu dorește ca noi să întreținem perioada de slăbiciune în timpul căreia ne apropiem de El. Ci din contră:
Profetul Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ne-a învățat:
Credinciosul puternic este mai bun și mai iubit de Allah decât credinciosul slab, deși este ceva bun în amândoi. Aveți grijă de ceea ce vă este de folos, căutați sprijinul lui Allah și nu vă întrețineți cu lucruri ce nu vă sunt de folos; iar dacă ceva rău se abate asupra voastră, să nu spuneți „dacă aș fi făcut asta sau asta” ci spuneți „Allah a decis acest lucru și El face cum voiește”, căci expresia „dacă aș fi făcut” deschide poarta lui Șeitan.” (Consemnat de Muslim)
Imamul An-Nawawi a spus: „Cuvântul «puternic» este folosit aici cu sensul de determinare și dorința de a se strădui pentru Viața de Apoi. Așadar, acel credincios puternic este cel hotărât și îndrăzneț, acela care se străduiește mai mult pe calea lui Allah, dispus mereu să îndemne la bine și să oprească de la rău, mai răbdător cu greutățile ce se abat asupra lui și mai puternic atunci când vine vorba să îndeplinească sarcini grele de dragul lui Allah. Lui îi place să se roage, să țină post, să îl pomenească pe Allah.” (Sharh Muslim)
Allah este mult prea Milos ca să presupunem că El își dorește ca noi să ne pedepsim singuri cu greutăți, dureri, slăbiciune auto-impusă etc. El dorește ca noi să ne ușurăm lucrurile:
„Allah vă voiește ușurarea, nu vă voiește împovărarea…” (Sura Al-Baqarah: 185)
„Allah voiește să vă ușureze [datorințele,] căci omul a fost creat slab.” (Sura An-Nisaa’: 28)
În plus, dacă există vreo poruncă în Coran sau în tradiția Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), înseamnă că este omenește posibil să fie pusă în aplicare. Iată câteva exemple ce ne arată că se poate opta să rămânem într-o stare emoțională sau să o schimbăm:
„Nu fiți slabi și nici întristați, căci voi veți fi cei biruitori, dacă sunteți credincioși!” (Sura Ali-Imran: 139)
Allah le-a spus lui Moise (Musa) si Aaron (Harun): „«Nu vă fie frică! Eu sunt lângă voi. Aud și văd.»” (Sura Ta-Ha: 46)
Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Nu vă înfuriați.”
Este interesant de observat că „tristețe” și în general toate emoțiile sunt substantive, ceea ce le face să pară statice, de neurnit, ca și cum nu ai ce să faci din moment ce ele există, ci trebuie doar să aștepți ca ele să treacă de la sine. Oamenii tind să se lase copleșiți de sentimente, crezând că nu mai au ce să facă, nu le pot controla și în loc să recâștige controlul, ei pur și simplu cedează și uneori chiar le justifică.
Sufletul nostru (nefs) ne face să credem că nu avem nicio putere față de aceste greutăți, aceste încărcături pe care le purtăm. Sufletul ne spune, de asemenea, că avem nevoie de aceste greutăți pentru a reuși, căci ele ne fac mai puternici. Și uneori chiar ne fac mai puternici, dar doar atunci când am învățat că avem puterea de a le controla și a le îndepărta.
Altfel, aceste greutăți care le purtăm pe termen nedefinit cu noi, ar putea să ducă la grave probleme de sănătate sau probleme psihice și nicidecum nu ne vor întări.
Astfel, teama și anxietatea nu ne ajută să fim mai în siguranță. De fapt, ne fac să ne panicăm ușor și nu suntem în siguranță. Furia ne face să ne pierdem controlul, chiar dacă oamenii aleg să se înfurie tocmai pentru a câștiga control. Sentimentul de auto-compătimire ori menținerea mentalității de victimă despre sine, nu aduce cu sine promisiunea de control asupra propriei vieți ori sentimentul de împlinire. Ci din contră, o astfel de persoană va fi mereu dependentă să obțină aprobarea celor din jur și poate duce chiar și la manipularea celor din jur pentru a-i putea controla.
Rămânerea într-o stare de tristețe după ce am suferit o pierdere, nu face ca pierderea să devină mai ușor de suportat, ci din contră, acel sentiment de pierdere se prelungește, se acutizează, se adâncește.
Drept urmare, sufletul dorește ca noi să rămânem agățați de emoții care să ne încătușeze. Lăsând aceste emoții negative să treacă, ne putem elibera sufletele, putem să ne simțim mai siguri pe noi, putem să ne controlăm viața, să simțim mai puternic prezența lui Allah în viața noastră.
Fie ca Allah să ne dea putere să ne eliberăm de toate greutățile ce ne încetinesc evoluția și cursa către El și să ne facă niște credincioși mai puternici.
Sursa: suhaibwebb.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu