Omar ibn Abdul Aziz

Omar ibn Abdul Aziz

Islamul, insemnand supunerea in fata vointei lui Allah, reprezinta o idee eterna. Musulmanii sustin ca este credinta originara a omenirii, oferita primilor oameni creati, Adam si Eva si confirmata de Trimisii lui Allah, printre care Noe, Avraam, Moise, Isus si Muhammed (Pacea lui Allah fie asupra lor!)

Islamul ofera o provocare comunitatii de credinciosi, aceea de a crea o societate care „indeamna la bine, opreste de la rau si indeamna la credinta in Allah.

Istoria islamului este o straduinta continua de a potrivi aceasta provocare in matrita relatiilor interumane. Aceasta straduinta este continua. De-a lungul secolelor, musulmanii s-au straduit sa redescopere izvorul din care a baut Profetul. Coruptia care iese la suprafata cu timpul este infruntata mereu si au loc incercari concrete de reinnoire a credintei.De aceea, miscarile de renastere in Islam ofera puncte de referinta in functie de care evenimentele istorice pot fi apreciate si intelese.

Inainte de conducerea lui Omar

Omar ibn Abdul Aziz, cunoscut in istorie si sub numele de Omar al II-lea a fost primul calif renascentist din istoria islamului. Dupa Muawiyah, caracterul califatului s-a schimbat si conducerea dinastica a fost instaurata. Coruptia omeiazilor a ajuns la un apogeu cu Karbala. Omeiazii si-au construit palate luxoase, s-au inconjurat de servitori si slujnice, au acumulat proprietati enorme, au considerat trezoreria statului propriul buzunar si au trait precum printii si regii. Ei nu dadea socoteala pentru faptele sau averile lor. Populatia nu avea nici un cuvant de spus in treburile statului. Califul nu era numit in functie si nici nu putea fi tras la socoteala. Oamenii existau acolo doar sa asculte de conducere, sa plateasca taxele si sa se inroleze in armata.

Omar ibn Adbul Aziz a devenit calif ca urmare a unei coincidente a istoriei. Cand printul omeiad Suleiman (714-717) se afla pe patul de moarte, a fost sfatuit ca ar putea castiga bunavointa lui Allah prin urmarea exemplului primilor califi, adica sa numeasca drept mostenitor pe altcineva in afara de fiii sai. Astfel ca el a dat ordin ca Omar ibn Abdul Aziz, un var indepartat de-al sau, sa ii urmeze la conducere, iar dupa el sa urmeze Yazid ibn Abdul Malik.

Omar ibn Abdul Aziz era educat si experimentat, fusese guvernator in Egipt si Medina timp de mai bine de 22 de ani. El fusese educat de bine cunoscutul savant al vremurilor sale, Saleh ibn Kaisan. Inainte de a deveni calif, Omar ibn Abdul Aziz era un tanar elegant, interesat de moda si parfumuri. Dar cand a acceptat responsabilitatile de a fi calif, el s-a dovedit a fi cel mai credincios, capabil, responsabil si vizionar calif  dintre toti califii omeiazi.

Un reformator pios

Intr-adevar, Omar ibn Abdul Aziz a inceput reformarea intregului edificiu politic, social si cultural al comunitatii si sa readuca valorile trancedentale care au guvernat statul islamic in primele decade. El a inceput prin a fi un bun exemplu el insusi. Cand a aflat de nominalizarea sa la califat, el s-a adresat oamenilor astfel: „Oameni, responsabilitatile califatului mi-au fost incredintate fara ca voi sa fi dorit acest lucru sau sa-l fi incuviintat. Daca doriti sa alegeti pe altcineva drept calif, imediat eu ma voi retrage si va voi sprijini decizia.” Un astfel de discurs era precum o gura de aer proaspat pentru oameni. L-au ales in unanimite.

Omar ibn Abdul Aziz a renuntat la viata sa indestulatoare si a adoptat o viata ascetica dupa exemplul lui Abu Dhar Al Ghifari, un bine cunoscut companion al Profetului. Abu Dhar este cunoscut ca unul dintre cei mai timpurii asceti ai Islamului, care s-a retras din viata publica a Medinei in perioada califului Othman si a trait ca un pustnic la o oarecare distanta de califat. Omar ibn Abdul Aziz a renuntat la luxul vietii de print – servitori, sclavi, slujnice, cai, palate, robe aurite si proprietati – el le-a returnat trezoreriei statului. Familiei sale i-a poruncit sa faca la fel. Gradina Fadak este un exemplu in acest sens. Aceasta era o livada de palmieri detinuta de Profetul Muhammed. Fiica Profetului, Fatimah, a cerut aceasta gradina drept mostenire, dar Profetul a refuzat, spunand ca tot ce apartine lui, apartine de fapt intregii comunitati. Fatimah i-a cerut lui Abu Bakr, tatal sau, sa-i dea aceasta mostenire, dar Abu Bakr a refuzat, spunand ca nu poate fi de acord cu ceva cu care Profetul insusi nu a fost de acord. Dupa califatul lui Ali, Fadak a fost transformat in proprietatea persoanala a omeiazilor. Omar a returnat Fadak trezoreriei statului, fiind un bun al intregii comunitati.

Omeiazii nu aveau nicio raspundere pentru trezorerie. Pentru a-si intretine modul de viata luxos, ei colectau taxe enorme din Persia si Egipt. Ei ii obligau pe comercianti sa le vanda marfurile la preturi reduse. Cei numiti de conducator primeau daruri in aur si argint in schimbul favorurilor lor. Omar a inversat acest procedeu. Omar a abrogat asemenea practici, i-a pedepsit pe cei corupti si a stabilit ca fiecare functionar sa fie tras la raspundere pentru deciziile sale.

Unii omeiazi, ametiti de putere, se purtau necorespunzator cu popoarele cucerite. Adeseori, proprietatile le erau confiscate fara un proces juridic. Contrar legilor shariei, desi oamenii din teritoriile cucerite imbratisau islamul, ei continuau sa plateasca jizya (taxa platita de cetatenii nemusulmani). Cei care refuzau sa plateasca erau aspru pedepsiti. Omar a abolit aceste practici si a asigurat o colectare a taxelor corecta.

Uitate erau asupririle lui Al Hajjaj in Iraq si Qurrah ibn Sharik in Egipt. Populatia a raspuns cu o sustinere entuziasta a califului. Productia a crescut, iar Ibn Kathir, savantul musulman, a afirmat ca datorita reformelor introduse de Omar, venitul anual al Persiei a crescut de la 28 de milioane de dirhami la 124 de milioane de dirhami.

Urmand exemplul Profetului Muhammed, Omar ibn Abdul Aziz si-a trimis emisari in China si Tibet, invitandu-i pe conducatorii acestora sa accepte islamul. In timpul domniei lui Omar, Islamul s-a inradacinat si a fost acceptat de un mare segment de populatie din Persia si Egipt. Cand oficialii s-au plans ca din cauza convertirilor suma colectata din jizyah a scazut dramatic, Omar a raspuns ca a acceptat sa devina calif pentru a-i chema pe oameni la islam, nu pentru a colecta taxe. Cresterea numarului de musulmani nearabi a schimbat centrul de greutate al califatului din Medina si Damasc spre Persia si Egipt.

Stiinta aplicata in viata de zi cu zi

Omar ibn Abdul Aziz era un savant de prima mana si s-a inconjurat de marii savanti ai vremii, precum Muhammed ibn Ka’b si Maimun ibn Mehran. El a oferit salarii profesorilor si a incurajat educatia. Prin propriul exemplu, el a insuflat oamenilor smerenie, statornicie, corectitudine in afaceri si onestitate. Reformele sale au inclus o stricta interzicere a alcoolului, nuditate in public, inchiderea bailor comune pentru barbati si femeie si o impartire corecta a daniei (zakat) colectata de la oameni. El a intreprin si ample lucrari publice in Persia, Khorasan si Africa de Nord, inclusiv construirea de canale, drumuri, locuri de odihna pentru calatori si dispensare medicale.

Omar ibn Abdul Aziz a fost primul calif care a poruncit traducerea Coranului din araba in alta limba. La cererea lui Raja (regele) din Sind (Pakistanul de azi), Omar ibn Abdul Aziz a cerut traducerea Coranului in vechea limba sindhi si aceasta i-a fost trimisa lui Raja in 718. Pentru a aseza acest eveniment in contextul sau istoric, el a avut loc dupa 10 ani de la cucerirea Sindului si Multan de catre Muhammed ibn Qasim si cucerirea Spaniei de catre Tariq ibn Ziyad si Musa ibn Nussair.

Omar ibn Abdul Aziz a fost de asemenea primul conducator care a incercat o reconciliere serioasa a diferentelor politice si religioase dintre musulmani. Inca de pe vremea lui Muawiyah, devenise un obicei al predicatorilor de a jigni numele lui Ali ibn Abu Talib in timpul predicii de vineri. Omar Abdul Aziz a interzis aceasta practica dezgustatoare si a dat un ordin de a fi respectat in schimb acest verset din Coran: „Allah poruncește dreptatea, plinirea faptei bune și dărnicia față de rude și El oprește de la desfrâu, faptă urâtă și nelegiuire. El vă îndeamnă pentru ca voi să vă aduceți aminte.” (Sura An-Nahl: 90)

Acest pasaj este recitat si in zilele noastre in timpul predicii de vineri pretutindeni in lume. El i-a tratat pe cei din Bani Hashim si pe shiiti intr-o maniera corecta si demna. El si-a intins mana chiar si spre kharijiti. Conform lui Ibn Kathir, i-a scris conducatorului kharijitilor, Bostam, invitandu-l la discutii deschise despre califatele lui Othman si Ali. El a mers intr-atat de departe, incat a afirmat ca daca Bostam reuseste sa il convinga, Omar este dispus sa se caiasca si sa isi schimbe comportamentul. Bostam a trimis doi dintre emisarii sai califului. In timpul discutiilor, unul dintre emisari a acceptat ca Omar are dreptate si a renuntat la kharijism. Celalalt s-a intors fara sa fii fost convins. Chiar si asa, califul nu l-a persecutat pe acesta.

Omar ibn Abdul Aziz a fost primul conducator musulman care si-a extins orizonturile de la cuceririle externe la renasterea interna. El si-a rechemat armatele de la granita cu Franta, India si suburbiile Constantinopolului. Au existat cateva revolte si tulburari in timpul califatului sau. Islamul s-a indrepatat momentan catre propriul suflet, a reflectat la conditia sa istorica si si-a incarcat rezervorul moral. Credinta a inflorit, la fel cum o facuse in timpul lui Omar ibn Al Khattab. De aceea istoria face referire la Omar ibn Abdul Aziz sub numele de Omar al II-lea si il catalogheaza drept al cincelea calif drept-calauzit, dupa Abu Bakr, Omar, Othman si Ali.

Dar lacomia nu-si cedeaza teritoriul in fata credintei fara lupta. Reformele lui Omar al II-lea erau mai mult decat puteau indura omeiazii nemultumiti si comerciantii bogati. Omar ibn Abdul Aziz a fost otravit si a murit in anul 719, dupa o conducere care a dura 2 ani si jumatate. Avea 39 de ani cand a murit. Si o data cu el a murit si posibilitatea omeiazilor de a conduce.

Sursa: http://historyofislam.com/